Erezia unei zile în alb-negru

Eminescu fără un sfert O călărire-n
zori Cu aripile jumulite de lumină mă
ridic pe cer Luceafăr diurn la crâşma
raiului beau cafeaua cu îngerul de ser
viciu Demarez în trombă maşina infer
nală a zilei Zbor spre niciunde Aterizez
la primul loc de supliciu plin de praf ste
lar Totuşi cu grijă să nu care cumva să
cadă oamenii din cuvinte Noaptea o în
tind în patul singurtăţii
Eminescu punct

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II