Erezia uniformei

Apropo nimeni nu-i mai presus de lege
și regulamentele militare Din (ne)fericire
poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles
de poezie Pe care-o sanctifică zău cu fiecare
cuvințel Imnul lui național este Luceafărul
Pe care-L visează de câte ori are ocazia
Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic)
Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință
Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi
imediat după
Treceți batalioane române Prutul
pardon Carpații
Pentru că nu-i așa
Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești
Am (re)scris Se-aude
OK Să revenim
Licităm
Cine dorește uniforma poetului
Adjudecat
de
cititorul
următor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II