Aş putea sǎ recunosc, Fǎrǎ sǎ arunc cu pietre Ca un cârcotaş de rând Flecǎreţ şi cusurgiu, Cǎ sunt fan şi-admirator Al vestitului Cioran De la care aştepta Filozoful Ţuţea Petre Cǎ-ntr-o bunǎ zi Emil, Nu se ştie în ce an, O sǎ-i cumpere, cumva, Ca prieten devotat, Casa lui, garsoniera De pe lângǎ Cişmigiu, Cǎ-i sǎrac şi nu ar vrea Ca sǎ moarǎ, într-o zi, Simplu chiriaş la stat. Dar, Ce-o sǎ mǎ fac cu Noica Sau cu Domnul Eliade, A cǎrui stafie umblǎ Chiar şi azi prin Mântuleasa, Braţ la braţ cu-a lui Maitreyi. Este asta vreo scofalǎ Sǎ m-apuc nitám-nisám De o faptǎ culturalǎ Când atâtea treburi am?
miercuri, 25 iunie 2025