Este seara-n plinătatea Și stau privesc pe la ferești Luna cu-a ei singurătate Printre a stelelor povești… Parcă ar fi oglinda Vieții mele pe pământ Ce reflectă atâta setea Gonirii mele-n vânt… Ea e singură printre stele Și eu singur printre oameni Două lumini stinghere... Parcă aș fi cu ea asemeni… Un mormânt de o lumină Reflectat de la un soare Într-o noapte ce se-nchină La viitor-uri visătoare… Și între ea și între soare... Sălășluiește al nostru pământ Cu ale sale trecătoare… Cum e gonirea mea în vânt...
miercuri, 16 iulie 2025