Oamenii se îndoiesc de cele spuse cu nonşalanţă, li se pare un fel de a brava în faţa mulţimii, o armă a creerii încrederii perverse cu o lipsă de respect, priceperea lor se bazează pe fapte făcute care să-i mişte din loc, să-i mobilizeze-n acţiuni de schimbare în vârtejul cărora să se afirme în văzul celorlalţi şi nu o poveste de întunecat minţile. S-a încetăţenit spoiala de vorbe poleite care nu spun şi nu duc nicăieri, aşa cum se ameţesc îndrăgostiţii cu promisiuni pănă se-ntâmplă neprevăzutul şi fiecare îşi vede drumul împotmolit. Este un risc să crezi adevărul gol, starea de incertitudine care se aşază-n cuvinte unde minciuna locuieşte cu chirie, îmbracă fiecare speranţă în purpuriul unui apus fără orizont chiar şi în sufletul purtător. Am convingerea în miezul adevărului ascuns ca într-un punct geometric de aflat, acolo unde converg mai multe unghiuri şi linii şi poţi construi prin raţionament deducţia care te lasă liber să vezi cum vor evolua imaginarul şi realitatea în cercul în care te învârţi ca un titirez pe masa de şah. După ce acesta cade dai cu nebunul şah-mat şi pierzi o singurătate.
sâmbătă, 31 mai 2025