Ești cea mai frumoasă ninsoare de maci! cu buzele-ți tandre în săruturi mă-mbraci, fecioară de patimi cu sânii de jar, mă arzi ca un rug pe sub piei de stejar. Și cade sub triste covoare de geruri, a ta legănare unduind roua-n ceruri, cu talpa-ți plăpândă dezvelind așternuturi, plutești ca o vrajă într-o mie de fluturi. Ești cea mai frumoasă ninsoare de maci! sub tine, eu tremur când m-acoperi, și taci! m-așez într-un crivăț sub cupola-ți de nea, și sânger a tine într-un bulgăr de stea. Autor Doina Bezea