Colecţia: Explorări în lumină Habar n-am cine eşti, pelerine dar te primesc lângă mine să mesteci cărări la cina de prezent continuu ne aduce timpul sosie pângărită de viaţă-n aceleaşi izvoare privesc în visele tale amintirea unui mine spânzurat de-un orologiu cu limbă de morţi diferite se suprapune uneori cu lumea sau doar absenţa rezonanţă cerne aceeaşi naştere a desăvârşit spiralarea luminii în scoica materiei perle deghizate în humă mătuite sub cârpa destinului în caninii răscrucilor umăr la umăr ne-am rănit transparenţele ecouri ne-au spart ţipătul de mânie că ne doare vieţuirea în carne atât de fragilă obida că sângele face cocoloaşe de amnezie în noi şi ne astupă cărările am lăsat-o să erupă cu întreruperi uneori chiar şi o moarte ne-a pus piedică în tandemul absolvirilor ca sarea pământului paralelă cu tine reverberat de adâncuri chiar şi-n granit scânteia a-nvăţat să numere orizonturi aţâţia aştri îngopaţi în miezul fructului pe care-l împarţi frăţeşte cu mine nevăzut ca şi cămaşa de flăcări pe care nimeni n-o vede deşi pârjoleşte trăirea celui însingurat habar n-am cine eşti pelerine din mine poate-i nevoie privirea de fulger întoarsă spre începuturi paşii de boltă să ne străpungă lentila timpului pleoapa spaţiului se resoarbe ghemul Ariadnei deşiră ochiul al treilea punctul magic poate să-şi respire infinitul
sâmbătă, 31 mai 2025