Ești prima mea iubire și ultima

Ești prima mea iubire și ultima   

Nu aveam de unde ști...              
Că ai trimis un gând spre mine,   
Că ai puterea să țintești                  
Săgeata ta să mă domine.               

Dacă nu te-aș fi întâlnit...                 
N-aș fi știut ce e iubirea,                  
M-aș fi purtat ca un rănit                
Ce încă n-a simțit durerea.              

Nicicând n-am sperat, o clipă,        
La un suvenir, a fost mister,            
Nimic nu am făcut în pripă,             
Mi-ai fost adesea un reper.             

N-am cutezat nici să visez,               
C-aș merita mai mult, cândva,       
Încercam gânduri să lansez,              
Prezența ta... mă captiva.                   

Te am acum și te iubesc ,                   
Obișnuit cu fericirea,                           
Am doar motive să tânjesc                
Să ne dorească nemurirea.                  

Văd un vis cum s-a împlinit,             
Simt că-mi mulțumește inima,           
Ești omul ce mi l-am dorit,                   
Prima mea iubire și ultima.                        

Autor: Gabriel Stănciulescu