Ești revelația vieții mele

Ești revelația vieții mele

Ce pot să-ți mai ofer, iubire?                        
Primește azi în dar o floare,                        
Eu știu că vrei și fericire                             
Și că iubirea des ne doare.                           

M-am închinat, privind la stele,                  
Parfumul teilor mă-mbie,                            
Îți sărut cu poftă buzele,                                
Dar simt o teamă, o fobie.                            

Tu deja îmi domini gândirea,                       
De câte ori te strâng în brațe                       
Trăirile-mi trezesc poftirea                         
Și-o dorință vrea să înhațe.                           

Simt că iubesc, cum n-am iubit,                   
Este un dar ce-l face viața     
Am trudit destul, m-am amăgit...                   
Și iau din gânduri azi povața.                      

Eu te-aș compara cu o floare,                        
Ți-aș oferi luciri de stele,                               
Deși-s conștient că totul moare...                    
Ești revelația vieții mele.                               

Autor: Gabriel Stănciulescu