Eterna noastră rană

Eterna noastră rană
...
Te-ai născut din dor și din balade,
Înțelept ascuns între poeme,
Ne ești voievodul fără vreme
Luceafărul frumos și cumsecade!
...
Te-ai prins în horă cu codrii de aramă,
Slova ta ardea ca focul viu,
Ai încărcat cu rod geniul pustiu,
Când ai văzut în țara ta o mamă!
...
Ai ridicat în slavă gloria străbună,
Coborând din cer ca Prometeu,
Iar după tine noi, la Dumnezeu
Ne putem ruga-n limba română!
..
Din chipul tău ne-am făcut icoană
Din versul tău ne-am făcut izvoare,
Tinerețea ta și-acum ne doare,
Că vei rămâne eterna noastră rană!