Vânez etern un animal sălbatec E sigur mare, suflarea i-e fierbinte Nu l-am văzut şi totuşi îl alerg E sigur înainte! În urma lui pun paşii mei mai mici; Realizez ca nu am nici o armă, Poate voi lua o lance mai târziu Când are să adoarmă. Alerg mereu, departe, prin hătişuri Vânez etern un animal sălbatec Îl tot gonesc aproape de tărâmul Hotarul lui noptatec. E visul meu, şi n-am să mă opresc: poate-într-o zi eu totuşi îl voi prinde M-oi odihni doar când înaltul cer O stea îşi va desprinde…
sâmbătă, 31 mai 2025