Când cade-o stea în marea mea de riduri Şi-mi picură căinţă-n rugăminte Pe frunte-mi zboară stoluri mari de gânduri Şi toate se rotesc printre cuvinte. Prin galaxii de suflet port stindardul Iubirii, promulgată-n legi nescrise, Pe-alei de vers se plimbă bulevardul Rătăcitor prin parcuri necuprinse. Sunt un atom în drum spre nefiinţă Pe vorbe-mi pun silabe înstelate, Păşesc prin versul liric cu credinţă Şi-mi fac din stihuri şi cuvânt palate. Prin ziua nopţii ce-noptează-n ziuă Rodesc poeme ce mustesc de viaţă, În clipele bolnave când mă plouă Tăcerea mă preface-n crin de gheaţă. Am roze-n poezii şi meri în floare Când mă privesc prin primăveri boeme, Am sânge în cuvinte arzătoare Când lacrima-mi se scurge prin poeme. Mă recuplez la lumea din cuvinte Cu spiritu-mi hoinar prin hărnicie, Şi-i pun şi timpului ceva veşminte Din pana mea în drum spre veşnicie. 06.04.2018
sâmbătă, 31 mai 2025