Eu am vãzut cerul din spatele norilor Lumina de dincolo de zâmbetul culorilor Dansul cuvintelor ispitind adevãrul Şi pe Adam, întristatul, cãutând încã mãrul Eu am vãzut timpul preschimbat în cãrare Pânã departe unde nu se mai aflã decât marea cea mare Şi din toţi paşii lumii adunaţi pe nisip Am înţeles cã singurã, dragostea, e al veşniciei chip Eu am vãzut malurile blânde ale iertãrii Undeva, mai departe de liniştea înserãrii Rãtãcind printre muguri şi cortine de rouã În adânc de tãcere unde veşnic nu plouã Eu am vãzut stelele, fãrã glas, strãlucind Şi destinele vremii din nimic fãurind Cântecul sferelor aducând peste lume Botezând ale zilelor trepte fãrã de nume Eu am vãzut moartea preschimbându-se-n viaţã Precum întunericul scade spre dimineaţã Şi din visele tuturor amintirilor Am învãţat anotimpul etern al iubirilor
sâmbătă, 31 mai 2025