Eu n-am să sting iubirea

Eu n-am să sting iubirea în lacrima durerii
Şi n-am să-mi plec privirea cerşind şoapta tăcerii,

N-am să-nfloresc iar doruri ca, prematur , să moară
Pe ramura, de geruri, ucisă-n plină vară.

N-am să cuprind iar cerul în braţele-mi deschise
Crezând că sunt străjerul unui tărâm de vise,

N-am să culeg nectarul ascuns în vorba-ţi dulce
Când, în cenuşă , jarul se duce să se culce,

N-am să despart în două câmpia dimineţii
Când soarele , din rouă, adună mirul vieţii .

Şi dacă printre frunze o să-ţi adie glasul,
O să-l culeg pe buze, şi-apoi, grăbi-voi pasul.

25.09.2015