Eu nu mai am nici umbră

Eu nu mai am nici umbră

Prin solzii înserării apusul se coboară, 
Aprinde-n depărtare o flacără amară 

Pe-o pajişte-nverzită cu pete de argint, 
Rugina unei clipe ce încă o resimt. 

Eu nu mai am nici umbră, eu nu mai am nici glas... 
Sunt pata de pe valuri ce vie a rămas, 

Sunt magica bătaie de aripi dintr-un rai 
Unde un înger zboară cântând încet la nai. 

Mă încolțeşte seara precum un vânător... 
Mă doare răsuflarea, tăcerile mă dor!

Îmi trec prin plete palma când tâmpla mi se zbate 
Precum o coardă tristă a harpelor uzate

Şi nu mai am nici urmă și nu mai am nici glas...
Se-aude vânătorul la fiecare pas, 

Sunt prinsă în capcana frumoasei nebunii! 
Azi s-a uscat vopseaua pe pânză... şi nu vii...
Ryelle