Eu nu privesc în urmă, niciodată...

Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,
Ciulinilor pribegi de pe câmpie... 
Așa cum sunt, nu pot decât noblețe
Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.

De-i neagră marea nu pot s-o fac verde - 
Orice cuvânt îmi sună ca metalul - 
Iar dacă te visez nu ai ce pierde; 
Prin mine, nu prin tine, trece valul.

Și dacă-n vis eu mi te culc pe umăr, 
Dacă-ți adulmec în neștire sânul, 
Dacă-n săruturi degetele-ți număr... 
Al meu și nu al tău, să fie chinul. 

Să cadă stele! Să danseze goală 
Noaptea-n perdeaua albă fluturândă,
Că nu mai știu dacă ce simt e boală 
Sau e iubirea alergând flămândă.

Din volumul Ceremonia Iubirii  -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013