Eu nu trăiesc cu voi şi nu simt nimic din ce simţiţi voi cum nici voi nu simţiţi nimic din ce simt eu ne desparte a vagă coloană tălmăcită din scăfârliile unor îngeri ce-au simţit pe spatele lor decadenţa propriei fiinţe într-o conştiinţă a lumii vehemente eu nu trăiesc cu voi voi ce nu-mi simţiţi durerea oţelită din ochii voştri ce n-au cunoscut pe şinele unei vieţi fără rost decât mrejele unei simplităţi mediocre eu nu trăiesc cu voi ci trăiesc într-o durere plăsmuită de o faptă nealeasă lăsaţi-mă pe-o scândură umedă lăsaţi-mă, voi toţi ce n-aţi ştiut că-n viaţa aceasta ceasornicul răzbate lungile noastre cărări până la temerile de moarte lăsaţi-mă lăsaţi-mă pe-o punte cu privelişte la mare fără voi pe voi ce vă urăsc pentru atâta fericire lalele, mărgăritare, purtaţi în ochii voştri limpezi iar neputinţa înţelegerii mă face să mă zbat in angoasă precum peştele se zbate pe uscat lăsaţi-ma voi singur singur pe margine de mal şi jur că am să mor de ştreangul propriei dureri
sâmbătă, 31 mai 2025