Eu plec acum, iubito, dar am să mă întorc; Îţi dau şi-o explicaţie, dar nu-mi găsesc vreo scuză: Din suflet tot veninul, acum, eu vreau să-l storc, Curat să vin la tine din nou, ca la o muză. Te rog să nu mă cauţi, eu plec acum departe; Nu-mi las decât iubirea, sub un covor, pitită, Dar iau şi eu cu mine, din ea, o mică parte, Să-mi fie-alean în suflet, în fuga-mi chinuită... Tu să rămâi acasă, cu gândul tot la mine, Cel ce eram odată, când ne-am îndrăgostit! Să nu te uiţi la altul, căci eu mă-ntorc, ştii bine, Cu inima trecută prin foc, mai curăţit! Mă prinde remuşcarea că te-am însingurat, Deşi ţi-am fost alături aproape-o viaţă-ntreagă, Dar totuşi plec... În suflet sunt încă-nsângerat Şi singură aievea te las, iubită dragă... Mă lasă şi tu, dară, să vin iar înapoi Aşa cum, cu răbdare, m-ai aşteptat smerită Când fost-am împreună, dar singuri amândoi... Când voi veni la tine, vei fi iar fericită!
sâmbătă, 31 mai 2025