Eu ştiu că Domnul meu e viu! Când munţi de valuri agitate În iureşuri pornesc în noapte Pe marea încinsă de pustiu, Când 'nalţă creste-nvolburate Şi bagă groaza frica-n toate, Eu ştiu că Domnul meu e viu, Pe braţul Lui, vreau ca să fiu! Când valuri vor să mă afunde Şi teama-n suflet îmi pătrunde, Când nori pe cerul purpuriu Sunt negri şi-ameninţători, Şi-n componenţă-aduc fiori, Eu ştiu că Domnul meu e viu, Pe braţul Lui, vreau ca să fiu! Când vânturi suflă cu putere Cu-a lor tărie, prin unghere Dărmând tot ce e străveziu, Şi când furtuni aduc dezastre Punând cercări fiinţei noastre, Eu ştiu că Domnul meu e viu, Pe braţul Lui, vreau ca să fiu! Şi munţi de valuri spumegate, Şi norii negri-n timp de noapte Cu-aspectul sumbru, fumuriu, Cu-ntunecimile peste genuni, Nu m-or clinti-n vânt şi furtuni! Eu ştiu că Domnul meu e viu, Pe braţul Lui, vreau ca să fiu! Vreau ca să fiu,... şi să rămân Pe lângă-al meu iubit Stăpân Când ceru-i sumbru, plumburiu Şi-n ceaţă densă, înveşmântat Prin stări febrile, frământat, Eu ştiu că Domnul meu e viu Pe braţul Lui, vreau ca să fu! Flavius Laurian Duverna
vineri, 13 iunie 2025