Eu sunt un Extraterestru

Eram în lumea mea portocalie, pe planeta Nonsonund,
acasă la mine.
Și deodată am vrut să dau la o parte perdeaua orizontului stacojiu
dar o fericire neștiută îmi cuprinsese cuvântul
iar vorbele îmi erau ostatice tăcerii.
Atunci avu-i o sclipire de inteligență
și-am început să vorbesc cu ochii
cu buzele și cu gesturile.
Departe eram de cuvânt,
dar gesticulând încontinuu am trezit îngerii
care dormeau în camera de alături.
Știți, ei aud mai bine gesturile, suferința, chinul,
decât cuvintele aruncate de-a valma unele peste altele.
Ei mi-au înțeles neliniștea și m-au aruncat aici pe pământ.
De aceea sunt verde și neînțeles.
De-aceea voi nu-mi înțelegeți mimica și culoarea.
Eu sunt un Extaterestru...