Se scurge clipa-n deznădejde, nimic nu mai e sfânt Iar pe trotuarul lumii din ce în ce mai strâmt Răceala din privire şi lacrima ce doare În jungla vieţii sunt cele mai negre fiare. Balast şi zgură multă se varsă amar din noi E cel mai crunt și rece, cel mai perfid război Mă simt un prizonier în zeghe și în lanţuri Uitat, abandonat și aruncat în șanțuri. Mi-e dor de taina lumii, mi-e dor de sfânt potir De-altarele stropite cu-aghiasmă și cu mir O candelă a iubirii să ardă neîncetat La interviul vieții să pot să fiu iertat. Pe jertfa crucii tale, îmi plâng destinul, Doamne, Că nimeni nu mai este care să ne condamne La dragoste, ofrandă și generozitate La rugăciune sfântă către divinitate. Un evadat de-aş fi din timpul ăsta crud Din lumea cea haină să fug, să mă exclud Aș lăsa lumii ocna și tot ce-i păcătos Și m-aș uni pe veci cu lumea lui Hristos!
sâmbătă, 31 mai 2025