existenţială

Se spune cum că mărul nu prea departe cade
De pomul ce-l purta adineaori ca rod.
Dar sunt destui acei ce zburdă-n escapade,   
crezând să poat-să rupă chiar gordianul nod.  

C-apoi tot Omul tinde, din mic înspre mai Mare, 
gândind mai mult Prezentul, visând şi Nemurirea.
De va ajunge însă-i, adesea, o-Întâmplare,…
Ce-o vrea Destinul, Soarta, sau poate chiar Menirea.

D.E.Munteanu