*Lisiei* reînvăț să mă locuiesc după ce mi-ai dat raiul afară din tine într-o culoare virgină îmblânzesc râurile morții din palme adaptez din mers scenarii de supraviețuire elitiste cum pot respira dinlăuntru prin coastele-n plus incriminate la fiecare a treia respirație eterna mirare te descompune dincolo de furia cuceritorului a cărui pradă alunecă pumnul se închide peste fata morgana și prinde ecoul unui râs sfidător reprezentant ilustru al bărbatului clasic mereu protestezi că ești pe minus la inventar armezi pistolul și tragi cu gloanțe de carne în stele subjugarea ispitei precum implozia-n sămânță te face posesorul unicității dinafară vitrina își schimbă polii iluminărilor visător incurabil sângele prelins pe ruinele zilei l-ai transformat în sonet și-ai umplut ogoarele rănii cu litere ziditoare ochiul închide în strană rugăciunile virusate de angoasa vremuirilor apocrife scena mă-nghite cu fiecare dimensiune pe care o nasc nu sunt femeie te-am locuit și pe tine egal până ai învățat să-ți inspiri infinitul pe o singură nară pelerinul din răscruce care-ți este fântână și semn în setea de tine poate să plece mai departe noaptea se sparge în arpegii celeste
sâmbătă, 31 mai 2025