anii nu mi se mai supun și clipele săpate în piatră mă pun în cântece până pe marginea umbrei pe care cu sete o țin ca un izvor ce nu vreau să-mi scape din mâini cumpănă azvârlită pe ape fântână săpată-n fântână cu munți de priviri până în stele mâini și surâs de clipă legată e clipa în floare pe marginea clipei cernută în rouă munți de cuvinte până sub nuca săpată în jar pe muchia umbrei dor și vis deschis perlă spre paradis 8-10-2015 Cluj—Napoca
sâmbătă, 31 mai 2025