Fantasma

Am vrut într-o oglindă chipu-ţi să-l privesc,
Atunci când lângă rama-i veche te-ai oprit,
Dar am rămas fără de glas, uimit,
Nereuşind reflexia-ţi s-o găsesc.

Am încercat atunci să te cuprind,
Cu mâna-ntinsă lung până la tine,
Dar orişicât m-aş fi întins de bine,
N-am reuşit, ciudat, nimic să prind.

Cui i-am jurat o dragoste totală,
Dacă atunci când vreau să fii a mea,
Parcă îmi ţese ceaţa o perdea,
Sub care tu devii cu totul ireală?

Sau poate-am plăsmuit iubirea-n vis,
Iar tu eşti pura mea închipuire?
Chiar şi aşa, n-aş vrea să-mi vin în fire,
Cât încă sunt de vraja ta cuprins...