Când singurătatea mută Ar putea urla orbirea, Eu îmi pipăi, ca o slută, Şi turbarea, şi simţirea. Pe o coardă prea întinsă, Ochiul mi se balansează, Iar din gura mai încinsă, Colectivul îl blamează. A-nvăţa să cugeţi bine Făr’ de cuget învăţat, Este înecarea-n sine Pentru eul deşertat, Fie în nisipul dunei, Ce de ploaie nu-i atins, Fie în cocoaşa lunei, Mestecată-n jar încins. 27 iunie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025