Fany

Ş-a cusut zestrea pe pânză de păianjen, ca-n poveste,
îngânând cântece tandre şi punând flori la ferestre.
Dar i-a fost furată zestrea, tot ce poţi s-agoniseşti
tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândeşti.

Şi-au făcut rostul împreună, au făcut o casă.
ca să aibă copilaşii ce-i mai bun la masă.
Au sădit pomi fructiferi, vie, flori frumoase,
au avut câine în curte şi pisică-n casă.

Ochi vioi de căprioară, părul negru mătăsos,
faţa-i este luminată de un zâmbet radios.
Sprintenă şi mlădioasă e măicuţa mea
pe toţi trei mult ne iubeşte şi ne îngrijeşte.

Astăzi Fany a pregătit feluri de bucate
asortate cu bun gust şi cu vin udate.
Multe fructe, îngheţată, chiar şi o cafea
pentru tata, că-i place să o bea cu ea.

După masă fiecare îşi vede de treaba lui.
mama deretică-n casă, dar cu gândul e hai-hui.
Oare la ce se gândeşte mama mea frumoasă?
poate la soţul iubit care nu-i acasă...

Pe nepoate le-au iubit, că noi,  fiecare,
câte-o floare am sădit în gradina mare.
Când gătesc pentru ai mei, mă gândesc 
că toate sunt acum doar amintiri vii şi minunate.