Rima îşi cere cuvântul, lacrima-şi aşteaptă gândul, ţipătu-şi curmă durerea, noaptea-şi caută nicăierea. Zâmbetu-şi alintă visul, punctul îşi atrage scrisul, aroma-şi cere cafeaua albul stă să vină neaua. Mâine-şi face loc de azi, verdele e-ascuns în brazi, durerea îşi rabdă chinul, roşul îşi alege vinul. Numele îşi strigă chipul, marea îşi plânge nisipul, ochii îşi clipesc privirea, aripile-şi zbat iubirea. Carnea îşi susţine osul, susul îşi răstoarnă josul, rama-şi taie paspartu... în lipsa ideii de TU!