Dacă-mi întorc privirea spre trecut, E doar ca să mă rog pentru iertare, Căci am uitat că omu-i prefăcut Şi astăzi cerul lacrimi nu mai are. Am fost doi îngeri coborâţi din rai Şi ne-am ştiut cum pruncul mama- şi ştie Că mi-am dorit cu mine să mai stai, E vinovată clipa cea pustie... Mă iert că mi-am dorit să mă iubeşti, Te iert că n-ai putut să-mi dai iubire; Am scrijelit pe inimă poveşti Şi am trăit o zi de nemurire... E-aşa frumos să poţi porni la drum, Îmbrăţişând cu gândul amintirea; Să nu te-ntrebi: de ce si cum, Dar să păstrezi în inimă iubirea!
sâmbătă, 31 mai 2025