Fără sfârșit

Fără sfârșit

As scrie despre Tin' o epopee
în care tu ai fi legenda mea,
tu, foc aprins, eu, numai o scânteie 
care s-a stins prin vers, pe undeva.

Frânturi din mine vor rămâne-n slove
si-atunci când ceasul bate a pustiu,
mă vei găsi pe cer, în stele nove
înconjurat de cerul straveziu.

Te voi privi cu aceeași nostalgie
îmi vei simți prezența prin cuvinte,
citind cu dor această poezie 
eu negreșit, îți voi aduce aminte-

De-un poem frumos, fără sfârșit 
si asternut pe-o coală de hârtie,
purtând amprenta ta în infinit
si dragostea, ca o lumină vie.

M Horlaci.