Privesc, Ca un al doilea fotograf, La poza de la nunta mea... Cu altă mireasă... Si alti cunoscuti. Necunoscuți mie acum. Timpul acela, Ne-a asezat pe scaune. Chipurile noastre de-atunci Si timpul scurs printe ele, incet, odata cu noi. Aripile-i de vis, Sunt mancate de cariii timpului, care-s mereu flămânzi de maine. Pacat insă că ... aripile nu se mai țes ca la primul îneput. ....caci toata viața-i un inceput... ....chiar si sfarsitul, este un inceput. Iar sfarsitul, trebuie , si are un sfârsit. Poate atunci cand incepe ceva nou? O noua regenerare de aripi frante? ...apoi rostogolirea spre mereul maine ... Va fi un inceput?
sâmbătă, 31 mai 2025