M-am luptat cu nepăsarea ce s-a cuibărit în mine, Dezertând din amintire m-am întors la realitate.. Am strâns slovele-n condei să-mi trimit gândul spre tine Și mi-am plămădit poemul fără pic de falsitate! Nu mi-am înțeles menirea..am fost prunc, azi sunt femeie Încheiat-am cu destinul pact să nu-mi mai plâng de milă Mi-am ținut o viață-ntreagă sentimentele sub cheie Acum le transpun în versuri înșirându-le pe-o filă... De ce tot mă simt stingheră?!..Parcă nu-s din astă lume Lacrimile nu-mi ard fața..se preling spre nicăieri Nu văd luna când răsare și nici soarele de-apune.. Mâine-i azi..azi nu există..căci s-a transformat în ieri.. Știu scenariul vieții mele..mă va înghiți uitarea Nici măcar vreo primăvară nu-mi va plânge căpătâi Acu'-i vară, acu-i iarnă..iar m-atinge nepăsarea Epitaful mi-e ironic: "vreau în suflet să-mi rămâi!".. 26.03.2018 FOCȘANI