Farmecul Codrului Când se ivesc stelele seara Pe-albastrul cer de cristal, În drum galbenă ca ceara Luna, astrul nopţii sideral, Trece-n marşu-i triumfal - Mai sublimă făcând zarea. Calea-i peste munţi şi ape, Peste păduri cu izvoare Unde vin ca să se-adape În ce-a codrului răcoare Cerbi, după zăduful mare, În pajişti verzi să încape. Viaţa-n ritmu-i se trezeşte Când încet soarele-apune, Codru-ntreg se-nveseleşte Şi frunzele-ncep să-i sune Fauna-n rând să-şi adune, Şi-oştirea-i în şir porneşte. Când molcom, vântul adie Cu-a sa briză ca-n descânt, Freamătul de codru-mbie Cu chemarea-n dulce cânt Să-i cunoşti farmecul sfânt, Să-i sorbi scumpa - feerie. Flavius Laurian Duverna 27 iulie 2011
sâmbătă, 31 mai 2025