Fata Morgana Treceai ca o boare prin diminețile mele iar soarele răsărea să-ți fie întâmpinare și nu știam dacă privesc cerul sau ochii tăi sau poate din ochii tăi creștea zarea... și mă simțeam cel mai bogat om când zâmbetul tău aluneca deasupra pleoapelor mele îmbătrânite de-atâta așteptare... Și cafeaua era mai aromată și păstra ceva din sărutul tău ce poposise cândva pe buza cești... Trăgeam din țigară și fumul se ridica dansând cu formele tale și mula atât de perfect pe gândurile mele că mi se părea că-ți simt inima pulsând în buricele degetelor... și, Doamne, cu câtă sete trăgeam din ea de parcă te-aş fi respirat în mine! de Gabriela Mimi Boroianu 17.12.2016
sâmbătă, 31 mai 2025