Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie. Şi doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, – dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când ţin la piept Strânsă cusătura, Închid ochii şi-l aştept Să-mi sărute gura. Iar când umbra serii vine Dorul creşte-n mine Şi tristeţea mă doboară Grea, ca o povară… O, ştiu bine că-n zadar Dragostea mă mână Să-l aştept cu lacrimi iar Noaptea, la fântână. Nu mai vine să-i şoptesc Dorurile toate Şi la sân să-i încălzesc Mâinile-ngheţate! Ci doar vântul nopţii rece Fruntea mi-o sărută, Peste codri luna trece Galbenă şi mută. Lung suspină-n freamăt greu Fagii de pe coaste… Noapte dulce, dragul meu A plecat în oaste.
sâmbătă, 19 aprilie 2025