Oameni, oameni, fraţii mei, Disperaţii, fericiţii, V-aţi spălat de superstiţii, De demoni şi dumnezei. Însă nu-i destul folos Dacă peste tot ce este V-aţi spălat şi de poveste, L-aţi pierdut pe Făt-Frumos. Vin la voi acum plângând, Gura-mi sângeră ca rana, Unde este Cosânzeana, În ce bolti, pe ce pământ? Mă ridic plângând de jos, Ca la un pierdut examen, Unde vă e basmul, oameni? Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos? Făt-Frumos n-a existat, N-a stat nimănui în cale, Era numai visul moale Al vreunui trist băiat. Mai visaţi de vreţi să fiţi Fericiţi cu capu-n pernă, Feriţi epoca modernă De rigizi şi scofâlciţi. Din prea mult entuziasm Să nu spargeţi Voroneţul, Daţi-i voi mai mare preţul, Oameni, mai râvniţi la basm. Voi, care aveţi copii, Nu-i lăsaţi sub gând satanic, Să respire sterp, mecanic, Ca şi când nu ar fi. Doborâţi himera jos, Oameni, reveniţi în lume, Pe umana noastră culme Regăsiţi pe Făt-Frumos. Făt-Frumos şi toţi ai lui, Fiindcă unde nu-i poveste Lume nu-i şi om nu este Şi, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Şi ni l-au răpit piraţii, Vameşi vigilenţi, redaţi-i Actele lui Făt-Frumos. Daţi-i viaţa înapoi, Ochii mari, mişcarea buzii, Făt-Frumosul din iluzii Şi frumos numai prin voi.
sâmbătă, 19 aprilie 2025