Nu ne cunoșteam decât noaptea când cerul iși varsă soarele în neființă iar din neființă se ivește-n inima cerului o lună ancestrală, adolescentă precum suntem noi sub fruntea ei ne cunoșteam ne sărutam și ne părea că suntem din altă lume cunoscută doar de noi o fi doar noaptea acea lume necunoscută lumii de după coastă? iar noi să fim făuritori a unei lumi cunoscută doar de noi? pierduți sub mrejele exotice ale unei taine a nopții ne scăldam in propriile priviri, iubindu-ne în șoapte până la sfârsitul unei astfel de nopți când o să ne plângem la picioare că ziua va veni, iar noi nu ne vom mai cunoaște
sâmbătă, 31 mai 2025