„Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile, înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.” Alexandre Dumas fiul - M-aşez torcând la pieptul tău, iubite, Cu trupul arcuit, ca o felină, În bezna asta moale şi divină Nu vom avea nevoie de lumină. Simt mâna ta înlăturând dantele Sub care sânii înfloresc uimirea, Nu-mi căuta deloc împotrivirea, Supune-mă! Învaţă-mă iubirea! Nu m-asculta de-ţi spun orice ţi-aş spune, Priveşte-mă ca pe-o felină neagră Ce n-a permis nicicui s-o înţeleagă... Poţi tu să mă-mblânzeşti o viaţă-ntreagă? - Căldura ta fragil-o simt în palme Când arcuieşti picioarele spre stele Şi gleznele de ciută-s ale mele La fel ca buzele nervoase, calme, De nu mai ştiu cum mă frământă dorul Şi mă aplec spre sâni încet, cu teamă, Să le-nţeleg vibraţia, ce gamă Ascund sub sfârcul colorat... Amorul? Mă-mbată cu văpaia ei nebună Felina neagră care se-nfioară Când pana o atinge într-o doară, Sălbatica mea dulce și amară. Liliana Trif & Ioan Grigoraș