Alunecă în pas uşor şi toată-i încordată, priveşte prada scrutător şi sare… ce ciudată! Un ţipăt lung, sfâşietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Odat-ce luna intră-n nori se furişază-ncetişor, şireată, iute şi vicleană, cu ochi avizi, scânteietori. Urmeaz-aceeaşi nemişcare, o aşteptare de moment, ţintindu-şi prada iat-o, sare, apoi o devorează lent...