Vom pierde şi noaptea aceasta neîncepută cu multe clipe rătăcite-n ungherele inimii muşcate din foamea somnului întârziat fără vise şi alte trăiri admirabile de care să-ţi pară rău. Se vor duce orele nemiloasei aşteptări, va înflori pielea pe sânii tăi, se vor coace-n flăcările silabelor acoperite de consoane pe sfârcuri abia rostuind în coaja lor miezul. Femeia se va opri-n pragul fericirii de parcă mai departe urmează marea cu răsăritul lunii din ape, cu vase de pescuit şi alte siluete la orizont. Dar unde-i faleza aceea liniştită pe care trec îndrăgostiţii ca nişte fantome noaptea? Unde-i farul din golful larg al portului unde vin şi pleacă vapoare? Se-ndepărtează-n gânduri şi vise, plecăm şi noi pe întinderile nedefinite, ne desprindem de monotonia zilelor, să zidim în suflet catedrala timpului trecut.
miercuri, 16 iulie 2025