Femeie, ram înmugurit de zbor Tu, primăvară înflorind iubire, Ți-e trupul toamnă, roditor de dor, Izvor de zâmbet și senin în zile! Tu stăpânești la pieptul tău abisul Și odihnești parcursul acestei vieți, Tu ții în mâna-ți mică necuprinsul Iubirii ce în inimi o zidești! Femeie, cer împodobit cu pace, Grădină de înfloritoare zări, Altoi ce în iubire se desface Și înflorește în nopți și zile flori! Femeie ziuă și femeie noapte, Femeie lacrimă, femeie zori, Tu, eroină ce răzbați prin șoapte Și drumului îi țeși un viitor! Femeie, cupa care poartă miere, În piele caldă, trup îmbătător, Bătaia inimii cântând prin vreme Despre iubire în vers nemuritor!