feminitate deloc n-o să mă pretind nemaitrecând fără nimeni prin asta când extazul grotesc nu m-a chinuit destul înainte să mă doară mai tare proaspăta proteză de la sânul cercului anti-social înjumătăţit de zeci de răni uscate pansate slab cu cea mai puţin atipică antipatie – universală am bătătorit a gol toată calea către cabinet către vestiar către niciun Dumnezeu dornic-aştept să cadă să usture sănatos din cer alt sân lua-m-ai, Domn; nu e blestem, e speranţă şi aceeaşi speranţă se lasă, căzând