Fereastra Mare - Altarul Sâmbetei de Sus, Orgoliul Dorului de spus În zi de sărbătoare. Brândușe, bujorei de munte, Capre negre, flori de colț, E ia neamului ce porți, Cununa albă de pe frunte. Ești fereastra cea înaltă Dinspre cer înspre Cabană, Misterul viselor, capcană, De la o minte la cealaltă. Briza rece de măiastră Cu umbra ei cea jucăușă, Sfioasă, luna, nu pe ușă Intră agale pe fereastră! E fereastra închinării, Izvorul luminii vii, Farul ai săi copii Spre limanul înserării. Răscruce spre infinite căi De speranță și credință, Unde Maica noastră, Sfântă, Ocrotește fiii ei cei răi! Din depărtare te zăresc Prin ochiul unui șoim stăpân. Sclavul tău pe veci rămân, La tine, azi, mă spovedesc! La slujba ta cea sfântă Stelele îți aprind lumini, Martori, brazii ți se-nchină, Apa - o priceasnă-ți cântă! Slăbit ești suflet chinuit, De norii vieții nu te teme La Chiliuța lui Arsene Închină-te! și-ai biruit! Eternă ești, Mare Fereastră - Altarul „nost” brâncovenesc, Mereu cu tine mă fălesc - Tu ești mândria noastră! Zeiță, tu, ca o sihastră Mereu emblemă - a ta, a mea; A Făgărașului, Polară Stea - E-a Sâmbetei de Sus, Fereastră!
sâmbătă, 31 mai 2025