Când mi-e sufletul ca cerul, zâmbete-mi brăzdează fața Îmi simt trupul cum plutește ca un fir de păpădie Dragă mi-e nemărginirea, împlinită-mi este viața Lumea nu-mi mai pare crudă..și nici lacrima sălcie! Mă închin atunci cu teamă să nu-mi irosesc trăirea Și să nu m-afund în hăul plâns de oamenii nebuni Nu m-aș înjosi-ntr-atâta să-mi transform în scrum iubirea Ci am să te las pe tine prin cuvânt să te răzbuni! Să-mi spui vrute și nevrute..că tot nu mă las atinsă! Inima-mi va plânge-n taină tot veninu-ți de ateu.. Nu-mi voi pune foc în suflet..nu mă las ușor învinsă Fericirea mea din suflet..vine de la Dumnezeu! 17.05.2018 Focșani
sâmbătă, 31 mai 2025