Se rostogoleau în gol cuvintele mele şoptite în amurg, ochii acopereau cu privirea universul în care ne inundau gândurile. Fiecare zi ar trebui să se îmbrace în orizonturi de curcubeu cu porţi deschise spre viaţă, vocea să-ţi fluture cântecul dimineţii în orice clipă, în urma ta să vină păsările, să-ţi fure din sâni dorinţe neîmplinite. Câte o să se mai întâmple vor umple pe drum inimile până-n oraşul tăcerii de lut.
sâmbătă, 31 mai 2025