Porţi vecinǎtatea veşniciei Suferind şi pentru ce nu eşti Cǎ aşa e scris în codul gliei Sǎ fii arat şi sǎ pǎtimeşti. Respiri orizonturi nesecate Vânturând coduri de gândire, Tu, inteligentul peste poate, Ce sorbi efemera iubire. Cât încǎ eşti prezent în cel ce eşti Fii mulţumit cǎ poţi sǎ te rogi Iertând celor pe care îi iubeşti Plǎcerea sǎ-ţi fie pedagogi.