Țara-i casă de popor, Pentru Ea mereu eu mor Când o văd că e rănită Și de fii tot părăsită... Dar e locul unde Domnul Nu cunoaște tihna, somnul, Căci e plaiul unde-a dat Cu sămânță...a-nsămânțat Bunătate și credință, Aici totu-i cu putință! Așa că ori unde pleacă Fii ei nu se îneacă În aur ori în averi, Alergând tot pe cărări Ei mereu se-ntorc acasă... Strămoșii le-ntind o masă Cu căință și iubire Iar Domnul o-mbrățișare, Are pentru fiecare!