Fiinta ta se termina la trup Ca soarele ce moare-n asfintit, Ca roiurile -nchise noaptea-n stup, Ca gandul fara aripe,ranit. Alergi pe camp cu parul despletit, Ca norii zdrentuiti de uragane, Nemaivazand decat prin pipait, Neauzind decat prin megafoane. Ti-a amortit privrea de azur Intinsa peste lucruri,ca pojarul. Cu pieptu-ti ,ca o cremene de dur Se poate-aprinde- graba amanarul. Se poate-aprinde