șchiopătez până la chiuvetă aleatoriu nu am nimic la picior nici în inima goală doar o nălucă albastră în gât piaf stă fără regrete pe robinetul roșu (mereu încearcă să-mi spele trecutul) dar creierul meu obosit n-a învățat nici azi să meargă pe tocuri afară minus două în mine o mie și ceva de neliniști poate de la ploaie mă amăgesc sau poate din lipsa acută de oxigen și de tine dormi singură mor la fel până la opt și un pic la fiecare renaștere îmi spui bine ai revenit și eu îmi imaginez că sunt normal la zero constat că m-am înșelat ploaia s-a sfârșit împreună cu timpul mă simt la fel de murdar
sâmbătă, 31 mai 2025