foneme, refrenuri, chipuri, pași, umbre cartiere în primăvară, cartiere în poezie ferestre care privesc și nu mărturisesc drumuri sinusoind printre clipe drumuri impasibile, drepte însă numai ca o scoarță de geoid de la un suflet la altul, de la o zare la alta ore în care mergem hai-hui prin centre în amiezi briza mării ca un drept la vis, la depărtări tăceri pe care mâncăm ceva dietetic în timp ce privim magnolia cum înflorește mai departe cu un pas de suflet, cireșii ca un zâmbet al îngerilor poeme închinate zborului rândunelelor lebedelor care plutesc în pace - zi și noapte - pe un cristalin de hazard și stelelor idei fugărețe, idei persistente, pasaje în care ne spunem te iubesc totdeauna înțelegând prin asta etern pentru că mâinile ne rămân unite oricât drum, oricâte depărtări și sufletele, suflete pretutindeni o notă cântată, fără pauză, de hazard și destin de viață, de infinit _ Copyright Mariana Fulger